Zodia CANCERULUI

Eu sunt Rac..nu sunt Cancer, nu vreau sa fiu Cancer!

Etimologic cuvantul Cancer provine din greaca si inseamna crustaceu – racul fiind un crustaceu inteleg intruchiparile astrologice ale cuvantului, insa ma depaseste asocierea cu medicina.

E o zodie buna totusi..dar interferenta dintre semnul meu zodiacal si semnificatia medicala a cancerului au condus in viata mea catre o confuzie..o situatie si o stare” de fapt” perpetua. Ma tot ciocnesc de celulele  astea maligne.

Practic esti un caz pierdut atunci cand boala nascuta intr-unul dintre organele tale se imprastie catre celelalte- asta e metastaza. Daca alegi sa ascunzi unui organ ca un altul e bolnav, nu faci decat sa-i asiguri o moarte subita. Ma gandesc  ca cel mai bine e sa vorbesti cu el…sa-i explicit ce se intampla..cum urmeaza sa fie atacat..si sa adopti o strategie, cum sa lupti cu boala..uneori o simpla lupta a unui singur organ impotriva boli poate fi decisiva…si chiar daca celelalte organe sunt speriate..sau deja au pierdut batalia..mertita sa ridici capul sus, sa speri ca vei invinge.

Eu am avut o batalie de genul asta, am fost informata..nu mi s-a ascuns nimic, dar m-am lasat pradata si platesc zilnic pentru asta. Ca in urma unui razboi in care unii au incheiat un tratat..supravietuiesc, dar sunt sub dominatia cotropitorului…platind tribut.

s2

Am ajuns acolo unde mi s-a spus ca ai fi tu…dar nu te-am gasit…oi fi incurcat strada, asa ca ma intorc si-ti scriu tot aici.

Ce se intampla cu tine?!..esti si tu in impas..de ce nu stai pe acasa si nu lasi pe nimeni sa te gaseasca, tu unde te ascunzi?

Imi amintesc unde ma ascundeam eu de lume si ma lasam mangaiata de razele soarelui balnd si bogat de toamna..in bataia vantului ce legana frunzele nucului din curtea mea.  Era ca un fel de prispa lasata in spatele unui hambar pe care multi copii invidiosi l-au perceput ca pe o casuta in copac datorita apropierii stranii a acestuia de tulpina groasa a nucului din curtea in care am crescut. Nu am inteles niciodata de ce tatal meu nu a facut hambarul pe toata suprafata cimentata initial..dar ma bucuram de neintelegerea asta, iar eu puteam sa stau acolo, cumva mai sus de la sol..cu aproape un metru jumate deasupra, dedesubt fiind un cotet pentru porci. Ori ca imi leganam picioarele in aer, ori ca mi le propteam pe gardul din spatele curtii..eram eu, soarele si vantul; iar acum, dupa atata timp in care nu am mai fost acolo fizic..de fiecare data cand caut liniste, ma asez cu gandul pe prispa aia..imi sprijin capul de scandura hambarului si picioarele de cea a gardului si ma las mangaiata de razele soarelui si de adierea vantului... aud parca si frunzele colturoase ale nucului cum aluneca usor, targanat, catre sol.

de ascultat cand citesti! 

dupa un an

s1

Am sa scriu..as vrea sa-ti pot scrie pe hartie sa o pun mai apoi intr-un plic si sa o trimit la o adresa unde tu ai putea sa atingi, sa mirosi senzatiile pe care le traiesc in momentul in care-ti scriu. Problema e ca nu stiu clar cine esti, unde stai sau ce cod postal ai, asa ca mai bine-ti scriu aici in speranta ca ochii tai nu vor sangera cu groaza in fata unui ecran mult prea glossy, mult prea luminat pentru aceste cuvinte simple pe care am de gand sa ti le scriu.

Ma uitam acum cateva zile la un episod din Brothers and sisters si spre sfrasit, pe fundal se auzea o melodie trista care m-a transpus mai adanc in viata mea…in realitatea vietii mele..viata mea asta la un an de de cand m-am stabilit in Anglia..si acum melodia asta imi va ramane in suflet ca melodia mea de aniversare. Ma gandesc totusi daca la fiecare an petrecut aici o sa ma regasesc in melodia asta sau o sa fie ceva de moment..o alta linie melodica..o alta tonalitate sau alte cuvinte in versuri…ma gandesc cum va fi..insa pana atunci melodia asta o sa-mi aminteasca de primul an..asa cum endless flight imi va reaminti de plecarea mea in Anglia. Ascult-o si tu, e vorba de Bon Iver – Blindsided. Citeste-i si versurile. E ciudat cum tonalitatea unei melodii te face sa o intelegi si sa o percepi ca si cum ar fi scrisa pentru tine sau de catre tine intr-o anumita stare chiar daca initial nu-i intelegi toate versurile by not paying attention.

asculta melodia aici! 

patience (part three)

Am o lacrima in colt de suflet atarnata de un vis ciudat ce ma poarta mai aproape de noaptea in care am simtit si caldura si frigul in acelasi timp.

Ma las coplesita de reverie pe umarul imaginar ce mi-l oferi ca punct de sprijin in lumea asta cu gravitatie zero.

simt sudori usoare...in palme;

le desprind de pe ochii goi si-mi culeg lacrimile adunate-n barbie gata sa-mi pice pe piept..ca niste sarutari fierbinti ale naturii.

m-ai alungat si eu acum m-am ratacit..o sa raman aici sa te astept!...caci la banca din piata, nu mai stiu sa ajung.

e una din zilele alea...

E una din zilele alea in care stai lipit de perna…privesti cerul ca si cum nu l-ai mai fi vazut niciodata, il patrunzi cu gandurile tale si ai ochii larg inchisi in tine.

E una din zilele in care ideile tale se aduna ca niste broboane agitate de mercur…intr-un bol, pe al caror pereti se preling cu repeziciune spre adancul sufletului tau substante toxice si totusi inofensive pentru organism.

E una din zilele in care stii bine ce ai de facut, dar nu vrei sa-ti clintesti spiritul…vrei sa-l lasi intact…pregatit pentru orice.

inca...TU

Cum te-am privit d-atatea ori cautandu-mi gandul de comori.

Cum te-am privt asa-n zadar…

Si apoi, tacut, grabit, cu pasul lat si hotarat imi calci in suflet si in gand

…dar nu ma frangi!

…ma lasi sa zbat,

sa lupt,

sa sper.

Calea Victoriei intrarea C

...asta era titlul pe care vroiam sa-l dau unei mici povestioare despre primele mele luni petrecute in Bucuresti.

Am aterizat in acel oras asurzitor intr-o zi ploioasa...simteam cum apa patrunde prin podeaua microbuzului..si cum senzatia de umezeala imi acapareaza sufletul. Un an de zile am stat intr-o maghernita de camin despre care umbla vorba ca ar fi fost bordel...si m-am spalat intr-o sala de dusuri ce ar putea oricand sa rivalizeze cu una de la Auschwitz. Asezat pitoresc pe strada Frumoasa...caminul era la nici un minut distanta de Calea Victoriei si la mai putin de cinci, de Piata.
Calea Victoriei intrarea C...reprezinta intrarea pentru caseria BCR Victoriei..unde nu stiu ce invarteli aveam eu in anul intai de facultate.
In prima saptamna am plans in fiecare noapte...am simtit frigul prin toate oasele..am auzit sobolanii bine instalati in pereti..si mi-am pierdut toata puditatea de sora a doi frati..la minunta baie cu sase cabine de dus fara usi sau perdele...unde fetele se epilau cracite in fata mea :)..dar a fost frumos sa impart in fiecare miercuri patul cu 2 prietene bete..care la 5 dimineata..cand incepeau baietii aia cu aliura de manelisti sa mature jegul din Club A...doar doar ne-om simtii si noi sa plecam..poposeau la mine..ca de..stateam ultracentral..si taxiul era scump;). A fost deosebit de interesant sa observ cum niste fete provenite din diferite colturi ale tarii cu educatii diferite...evolueaza gradual intr-o prietenie cum rar mai intalnesti.

Am trait in jeg..ca un scriitor interbelic din provincie..venit in Capitala sa se afirme..si care vrea sa traiasca in buricul targului..dar are bani doar pentru o mansarda puturoasa pe undeva pe Lipscani...si totusi invatata cu aspectele imbietoare de la interferenta Kiseleff-Lascar Catragiu-Calea Victoriei-Daciei..am ramas socata ..sau poate chiar indurerata de un drum intr-o dimineta de iarna cu tramvaiul 21 pana la capatul Colentinei. Asadar nu stiam..imi place, nu-mi place Bucurestiul..pot sau nu sa traiesc acolo?!...pentru ca toata plasarea asta a mea in spatiu m-a bulversata total si totul mi se parea o musaca..o combinatie intre modern si vechi..intre curat si infect..intre Amzei si Matache..intre Magheru si Grivitei.

Nu stiu ce s-a intamplat..cand a inceput sa-mi placa..sau poate mi-a placut de la bun inceput...imi amintesc numai ca ajungeam acasa la sfarsit de saptamna si imi tiuiau urechile la amintirea zgomotului si zarvei din Romana la ora prazului:)..si cum usor usor linistea a inceput sa-mi displaca si zumzetul orasului s-a transformat in cea mai fina forma de adrenalina.
M-au fascinat pe rand Splaiul Independentei privit noaptea din taxi, Pasajul Villacrosse, Cluburile din centrul vechi, Regia, Lacul Morii la apus, Herastraul si Lipscaniul.

Frumos Bucurestiul?!..hmm, nu prea e..cum scria si pe borosura unei companii aeriene care opereaza pe unul din aeroporturile bucurestene..."Bucurestiul e minunat acoperit de zapada proaspata" (probabil pentru ca numai atunci este "ascunsa" toata mizeria)..insa principala lui calitate e ca e plin de viata - in toate formele ei :)

Mi-e dor de Bucuresti...ca de o persoana iubita careia ii indragesti pana si defectele...mi-e atat de dor sa am praf sau noroi pe pantofi..cred ca asta descrie cel mai bine cat de dor imi e...

nota de subsol

ce sunt explicatiile o data ce faptul e implinit?!..ce importanta mai are daca timpul nu a alunecat in propria capcana..sa te astepte pe tine...nu sa-ti indrepti greseala..nu...ci mai mult, sa te astepte sa crezi tu ca totul e bine?!

am comis-o din nou, am comis-o..am calcat pe bulbul luminat al compromisului:)...dar fructele parca au alt gust de data asta..ori unde m-am invatat ca rare mai sunt rosiile alea zemoase de la mama din gradina..pastila asta pe care am inghitit-o acum...simt ca-mi ataca ficatul...cum s-ar zice..e bine, dar nu prea..sau ca sa poti dormi noaptea linistit zici..mai bine nici ca se putea:D