patience (part two)

Ma trezesc la primul ticait al ceasului tau biologic.

Te-am vazut cum ai ramas pe gandurile mele..cum te-ai asezat pe banca din piata si-ti asteptai raspunsurile din spatele lor.

Mi-am pus in valiza..ceva..si cat de curand o s-o deschid ca pe o cutie a Pandorei.

patience lyrics

the time starts running from now on..the ones that reached the west will never move back east..so no time to look back!, just patience...

...cainii se bucura de prima zapada fara sa se gandeasca la Craciun

Ninge...imi amintesc cum in noptile in care ningea..ma strecuram afara din casa (mama se facea ca nu ma vede;))..luam cainele si alergam pe drum prin zapada proaspata prin care nu mai trecuse nimeni. Dupa ce Bobitza facea tumbe prin fata mea..cadeam intr-un sant..cainele ma lingea pe fata si apoi fugea galopand prin zapada care aproape-l acoperea. Eu ramaneam acolo..si priveam cum fulgii mari cad din cerul intunecat..parca luminandu-l.

eu si insuportabilele mele ganduri

vroiam sa scriu..MULTE.

..insa mi se incurca gandurile in asa fel in ultima perioada..tocmai pentru ca am atat de mult timp sa ma gandesc la ele.

..si, asa spontan..imi amintesc..si ratariesc clipe care am crezut ca le-am uitat...nu am sa uit..sa stii! ca nu am sa uit!

Ninsoarea privita de la etajul 4 din camera mea de camin..caldura insuportabila a caloriferului din hol...pe care mi-a "inghetat" fundul gandindu-ma ce sa fac..si asa cum retraiesc astia an de an Revolutia la televizor..si ni-l arata pe Ceausescu impuscat in ziua de Craciun..asa probabil o sa retraiesc si eu clipele astea an dupa an de acum.

o fi in ADNul neamului astuia CHINUL?! nu stiu..adica la noi nu e de ajuns ca iti faci rau singur...gasesti si momentele "potrivite" pt asta..adica daca ma doare pai sa sufar, nu gluma.

e frig...si ninge si aici...nu mai stau pe calorifer...si nici nu ma mai gandesc la ce sa fac. Ce ar fi daca nu as mai face NIMIC?!..ce ar fi?!...ar fi la fel ca pana acum.

P.S. Imi pare rau ca nu am nicio noima..pt unii..cred ca se datoreaza faptului ca urasc Craciunul...nu toate..doar asta..2010.

patience..

iti simt rasuflarea...accelerand peste inima mea acaparandu-i bataile usor sacadate...nu te gandesti ca din clipa-n clipa se poate opri...sa te priveasca-n suflet?!...

hai apropie-ti urechea de palma mea...sa auzi susurul sudorii reci ca dintr-o conducta sparta.

mimeaza timpul ca si cum eu nu l-as vedea trecand...mi-l arata...cu trei degete infipe-n ochi...

ascunde o secunda dupa ceasul mare din piata...e fix!...si totusi imi cere sa am rabdare..mai stau...putin...p-un gand.

Plauzibil?!

„Este ceva profund artificial în întreg sistemul de valori pe care se sprijină viaţa noastră. Nu numai în economie politică,unde deformările sunt vizibile şi răul uşor delocalizat. Tulburările monetare sunt numai cele mai evidente, dar nu şi cele mai acute ale lumii vechi. Sunt alte descompuneri, mai grave, sunt alte agonii, mai triste. Nu vom pricepe nimic din criza economică pe care o studiem, dacă ne vom opri la aspectele ei tehnice. Ele sunt secundare, absolut secundare. Nu un sistem financiar cade astăzi, ci un sistem istoric. Nu cîteva forme se lichidează, cîteva fapte, cîteva detalii, ci o întreagă structură. Dacă există o criză a noţiunii de valoare în economie şi finanţe, ea nu este un fapt particular, ci se integrează într-o criză generală a valorilor pe toate planurile vieţii moderne. Trăim cu prea multe abstracţii, cu prea multe năluci. Am pierdut pămîntul de sub picioare. Nu numai raportul dintre hîrtie-monedă şi aur s-a rupt, ci raportul dintre toate simbolurile noastre şi noi. Este o prăpastie între om şi cadru. Formele acestea de viaţă pe care le vedeţi s-au dezumanizat. Aş spune mai bucuros pe româneşte că s-au dezomenit. Luaţi cîte una instituţiile noastre, ideile, deprinderile, deşteptăciunile şi prostiile noastre, luaţi-le una cîte una şi ciocăniţi-le. Veţi vedea că sună a gol. Viaţa a evadat din ele, spiritul s-a dus. De ce? Nu ştiu de ce. Din abuz de inteligenţă poate. Nu glumesc. Ni s-a creat o cultură şi o civilizaţie pornind de la inteligenţă ca primă valoare, ceea ce este un lux scump şi mai este o îndrăzneală exagerată, între noi şi viaţă, am crezut că noi decidem. Asta este o tragică semeţie. Noi nu sîntem nimic şi a fost unul, Descartes, care a crezut altfel. Uite, îi plătim oalele sparte cu trei sute de ani în urmă. Mă tem că astăzi a venit timpul proştilor. Adică nu mă tem deloc. Mă bucur. Că inteligenţa am văzut ce a ştiut să facă şi unde să ne ducă. Ne întoarcem acum pocăiţi, amărîţi şi cu oboseala a trei veacuri, ne reîntoarcem în pădurile prostiei şi ale vieţii vii. Asta s-o fi chemînd obscurantism. Cu atît mai bine”.

Mihail Sebastian "De doua mii de ani"(1934)