patience (part two)

Ma trezesc la primul ticait al ceasului tau biologic.

Te-am vazut cum ai ramas pe gandurile mele..cum te-ai asezat pe banca din piata si-ti asteptai raspunsurile din spatele lor.

Mi-am pus in valiza..ceva..si cat de curand o s-o deschid ca pe o cutie a Pandorei.

patience lyrics

the time starts running from now on..the ones that reached the west will never move back east..so no time to look back!, just patience...

...cainii se bucura de prima zapada fara sa se gandeasca la Craciun

Ninge...imi amintesc cum in noptile in care ningea..ma strecuram afara din casa (mama se facea ca nu ma vede;))..luam cainele si alergam pe drum prin zapada proaspata prin care nu mai trecuse nimeni. Dupa ce Bobitza facea tumbe prin fata mea..cadeam intr-un sant..cainele ma lingea pe fata si apoi fugea galopand prin zapada care aproape-l acoperea. Eu ramaneam acolo..si priveam cum fulgii mari cad din cerul intunecat..parca luminandu-l.

eu si insuportabilele mele ganduri

vroiam sa scriu..MULTE.

..insa mi se incurca gandurile in asa fel in ultima perioada..tocmai pentru ca am atat de mult timp sa ma gandesc la ele.

..si, asa spontan..imi amintesc..si ratariesc clipe care am crezut ca le-am uitat...nu am sa uit..sa stii! ca nu am sa uit!

Ninsoarea privita de la etajul 4 din camera mea de camin..caldura insuportabila a caloriferului din hol...pe care mi-a "inghetat" fundul gandindu-ma ce sa fac..si asa cum retraiesc astia an de an Revolutia la televizor..si ni-l arata pe Ceausescu impuscat in ziua de Craciun..asa probabil o sa retraiesc si eu clipele astea an dupa an de acum.

o fi in ADNul neamului astuia CHINUL?! nu stiu..adica la noi nu e de ajuns ca iti faci rau singur...gasesti si momentele "potrivite" pt asta..adica daca ma doare pai sa sufar, nu gluma.

e frig...si ninge si aici...nu mai stau pe calorifer...si nici nu ma mai gandesc la ce sa fac. Ce ar fi daca nu as mai face NIMIC?!..ce ar fi?!...ar fi la fel ca pana acum.

P.S. Imi pare rau ca nu am nicio noima..pt unii..cred ca se datoreaza faptului ca urasc Craciunul...nu toate..doar asta..2010.

patience..

iti simt rasuflarea...accelerand peste inima mea acaparandu-i bataile usor sacadate...nu te gandesti ca din clipa-n clipa se poate opri...sa te priveasca-n suflet?!...

hai apropie-ti urechea de palma mea...sa auzi susurul sudorii reci ca dintr-o conducta sparta.

mimeaza timpul ca si cum eu nu l-as vedea trecand...mi-l arata...cu trei degete infipe-n ochi...

ascunde o secunda dupa ceasul mare din piata...e fix!...si totusi imi cere sa am rabdare..mai stau...putin...p-un gand.

Plauzibil?!

„Este ceva profund artificial în întreg sistemul de valori pe care se sprijină viaţa noastră. Nu numai în economie politică,unde deformările sunt vizibile şi răul uşor delocalizat. Tulburările monetare sunt numai cele mai evidente, dar nu şi cele mai acute ale lumii vechi. Sunt alte descompuneri, mai grave, sunt alte agonii, mai triste. Nu vom pricepe nimic din criza economică pe care o studiem, dacă ne vom opri la aspectele ei tehnice. Ele sunt secundare, absolut secundare. Nu un sistem financiar cade astăzi, ci un sistem istoric. Nu cîteva forme se lichidează, cîteva fapte, cîteva detalii, ci o întreagă structură. Dacă există o criză a noţiunii de valoare în economie şi finanţe, ea nu este un fapt particular, ci se integrează într-o criză generală a valorilor pe toate planurile vieţii moderne. Trăim cu prea multe abstracţii, cu prea multe năluci. Am pierdut pămîntul de sub picioare. Nu numai raportul dintre hîrtie-monedă şi aur s-a rupt, ci raportul dintre toate simbolurile noastre şi noi. Este o prăpastie între om şi cadru. Formele acestea de viaţă pe care le vedeţi s-au dezumanizat. Aş spune mai bucuros pe româneşte că s-au dezomenit. Luaţi cîte una instituţiile noastre, ideile, deprinderile, deşteptăciunile şi prostiile noastre, luaţi-le una cîte una şi ciocăniţi-le. Veţi vedea că sună a gol. Viaţa a evadat din ele, spiritul s-a dus. De ce? Nu ştiu de ce. Din abuz de inteligenţă poate. Nu glumesc. Ni s-a creat o cultură şi o civilizaţie pornind de la inteligenţă ca primă valoare, ceea ce este un lux scump şi mai este o îndrăzneală exagerată, între noi şi viaţă, am crezut că noi decidem. Asta este o tragică semeţie. Noi nu sîntem nimic şi a fost unul, Descartes, care a crezut altfel. Uite, îi plătim oalele sparte cu trei sute de ani în urmă. Mă tem că astăzi a venit timpul proştilor. Adică nu mă tem deloc. Mă bucur. Că inteligenţa am văzut ce a ştiut să facă şi unde să ne ducă. Ne întoarcem acum pocăiţi, amărîţi şi cu oboseala a trei veacuri, ne reîntoarcem în pădurile prostiei şi ale vieţii vii. Asta s-o fi chemînd obscurantism. Cu atît mai bine”.

Mihail Sebastian "De doua mii de ani"(1934)

De cativa ani...fara regrete!

"Nu stiu: mi-e teama de cei de afara? mi-e rusine de astia dinauntru? Trebuie sa fac ceva care sa ma preocupe si sa ma domine" - zicea Mihail Sebastian in "De doua mii de ani".

El se referea la o situatie concreta in care era amenintat pe culoarele facultatii de studentii violenti care-l "urau" pentru ca era evreu si se refugiaza intr-o sala de curs..Insa profunzimea cuvintelor e mult mai mare..Sebastian isi recunoaste frica fata de colegii sovini..insa cumva simte ca-i tradeaza pe ceilalti evrei de la facultatea sa ("astia dinauntru" - clar ca nu se refera la participantii la cursul din sala in care daduse buzna ci mai degraba la ceilalti asemenea lui, evreii adica, care ramasi pe hol, incasau eroic pumni); Sebastian incercand sa se tina departe de manifestele semenilor sai in orice situatie, nu numai acum...facea mereu altceva.."care sa-l domine"...sa-l sustraga din conditia tragica pe care efectiv nu vroia sa o accepte.

Cand am citit fraza astea m-am gandit la mine.. la momentele in care am ales a-mi trada propriile convingeri de frica unora pe care le-am acceptat ca superioare numai pentru ca imi aduceau satisfactii materiale mai mari...si cum de fiecare data cautam sa ma eschivez de la amaraciunea acceptarii..preocupandu-ma cu banalitati care au devenit mai apoi placeri pacatoase.

Acum intrebare ar fi..pana cand sa faci si asta?..nu te poti minti la nesfarsit nu?!...e ca si cum m-as droga..ca si cum as bea sa-mi inec amarul..si nu e cazul..am preferat sa vad mai bine partea plina a paharului..si sa incerc sa inteleg cursul vietii asa cum e el facut: pavat cu pietrele grele ale compromisului.

Despre PRIETENIE

Sacrificiu si prietenie..si limita dintre ele...sunt temele care imi compun ideile in ultima perioada.

Am observat in anul ce se pregateste sa treaca, cum prietenia a devenit pentru mine extrem de importanta...cum a creea legaturi si a incerca sa le pastrez este aproapre vital.
In CV...oriunde o sa cauti informatii despre mine o sa vezi ca ma caracterizez ca un om sociabil..dar sociabil nu inseamna intodeauna prietenos.

Am cunoscut oameni anul asta..am schimbat locatia jobului de 5 ori si acum de curand m-am mutat in alta tara..am cunoscut si inca o sa cunosc oameni noi..insa in mod ciudat toata aventura asta m-a facut sa intaresc relatiile cu oamenii pe care-i cunosteam deja, si drept dovada am invatat cu adevarat ce inseamna prietenia.

Sunt genul de om care traieste foarte greu de unul singur..mi-am tot dus viata in doi..mi-am tot cautat jumatatea si nu contest acest lucru...insa am invatat in ultima perioada ca jumatatea ta nu trebuie sa te acapareze cu totul si nici macar nu are datoria de a-ti umple restul din viata ta...sufletul ti-l mobilezi cu prieteni si daca printre ei iti gasesti si jumatatea esti un om fericit.

Nepoata mea ma intreba acum cateva zile de ce imi place Lord Of The Rings..imi amintesc ca aceiasi intrebare mi-a pus-o si mama..si la aceiasi intrebare eu am oferit acelasi raspuns indiferent de faptul ca una are 8 si cealalta 54:.."pentru ca e despre prietenie si sacrificiu".



Prietenia ca si dragostea, in conceptul meu, are diferite forme. Unii sunt prietenii care te fac sa te simti in siguranta, altii sunt cei care te fac sa razi si altii sunt cei care te hranesc...sunt unii prieteni care le fac pe toate si altii care au doar anumite calitati..trebuie doar sa stii cum si in ce fel sa accepti prietenia lor.

Vorbeam cu un nou prieten despre cat de greu e sa construiesti o relatie de prietenie..pentru ca involuntar investesti in anumite caracteristici morale ale prieteniei care foarte usor se clatina in momentul in care principiile sunt incalcate. Tot in aceiasi zi un vechi prieten imi vorbea despre o prietenie care fiind atat de solida efectiv nu mai are bariere - e o stare e fapt - e o necesiate a fiintei tale sa continui sa pastrezi relatia cu persoana respectiva indiferent de ceea ce se intampla intre voi.

In concluzie limita intre sacrificiu si prietenie nu trebuie sa existe...prietenia vine de la sine. Sacrificiul este doar o parere a noastra la un moment dat in constructia relatiei de prietenie. Sacrificiul de a renunta la tine pentru prietenie este fals..pentru ca prin prietenie te descoperi pe tine de fapt...iti mobilezi propriul suflet cu un sentiment profund..poate mai profund decat chiar dragostea - pentru ca prietenia inglobeaza dragostea - ca pe un nucleu al ei.

Mi-a luat 24 de ani sa inteleg asta!

previously on "my life"

Scriam mai pe la inceputuri despre efectul lecturarii unei carti asupra cititorului - transpunerea in naratiunea respectiva - insa pe mine ma urmareste contaminarea cu un nou flagel - acela al serialului tv.

Cati dintre noi nu am asteptat infierbantai si plini de setea dezvaluirii misterului un nou episod..mai ceva ca setea de viata dimineata la trezire?!

Eu una am simtit ceva asemanator si asta in nenumarate randuri..si stau sa ma gandesc..oare atat de rau m-am simtit candva in viata mea, incat asemenea unei telenoveliste inraite am incercat sa-mi traiesc viata prin intermediul unui personaj sau altul?:(

Cateodata ma simt, sau mai bine zis, realizez acum o comparatie intre mine si o femeie in jur de vro' 45 de ani, din mediul urban sau rural..in romania oricum nu conteaza prea mult (inca!), casnica, care neavand o viata personala mult prea palpitanta viseaza la povestile de dragoste ale sarmanelor fete, care, sarace fiind, sunt si deosebit de frumoase si inteligente (ma rog aici am ceva dubii..atat timp cat "se incurca" cu unii mai mari decat ele si in majoritatea cazurilor ramn si insarcinate - o fi si asta un fel de emanciapre si un anume grad de inteligenta)..pun si mana pe unul instarit..cum s-ar zice ideal!!! NUUU sa nu credeti ca in astfel de filme vreau eu sa ma contopesc..insa exemplul este mult mai elocvent decat daca v-as zice ca vreau sa fiu un csi (crime scene investigator) nu:P?!

Eu nu ma regasesc in personajele din seriale, eu vreu sa fiu ca ele!

Viata la un moment dat, viata mea mi se pare inutila si visez cu ardoare la scenariul urmatorului episod..tanjesc la bunastarea eroului preferat mai ceva ca la propriul meu viitor..e grav, e foarte grav.

...to be continued

i-as fi zis endless fight

...pentru ca pe langa simplu fapt ca asta imi inspira prin acordurile ei (ce se zbat), seamana atat de mult cu viata asta pe care o ducem...o lupa nesfarsita, fara tel. Melodia asta se sfarseste..daca pot spune asa..in acelasi ritm in care si incepe...perpetua lupta pentru supravietuire.