Calea Victoriei intrarea C

...asta era titlul pe care vroiam sa-l dau unei mici povestioare despre primele mele luni petrecute in Bucuresti.

Am aterizat in acel oras asurzitor intr-o zi ploioasa...simteam cum apa patrunde prin podeaua microbuzului..si cum senzatia de umezeala imi acapareaza sufletul. Un an de zile am stat intr-o maghernita de camin despre care umbla vorba ca ar fi fost bordel...si m-am spalat intr-o sala de dusuri ce ar putea oricand sa rivalizeze cu una de la Auschwitz. Asezat pitoresc pe strada Frumoasa...caminul era la nici un minut distanta de Calea Victoriei si la mai putin de cinci, de Piata.
Calea Victoriei intrarea C...reprezinta intrarea pentru caseria BCR Victoriei..unde nu stiu ce invarteli aveam eu in anul intai de facultate.
In prima saptamna am plans in fiecare noapte...am simtit frigul prin toate oasele..am auzit sobolanii bine instalati in pereti..si mi-am pierdut toata puditatea de sora a doi frati..la minunta baie cu sase cabine de dus fara usi sau perdele...unde fetele se epilau cracite in fata mea :)..dar a fost frumos sa impart in fiecare miercuri patul cu 2 prietene bete..care la 5 dimineata..cand incepeau baietii aia cu aliura de manelisti sa mature jegul din Club A...doar doar ne-om simtii si noi sa plecam..poposeau la mine..ca de..stateam ultracentral..si taxiul era scump;). A fost deosebit de interesant sa observ cum niste fete provenite din diferite colturi ale tarii cu educatii diferite...evolueaza gradual intr-o prietenie cum rar mai intalnesti.

Am trait in jeg..ca un scriitor interbelic din provincie..venit in Capitala sa se afirme..si care vrea sa traiasca in buricul targului..dar are bani doar pentru o mansarda puturoasa pe undeva pe Lipscani...si totusi invatata cu aspectele imbietoare de la interferenta Kiseleff-Lascar Catragiu-Calea Victoriei-Daciei..am ramas socata ..sau poate chiar indurerata de un drum intr-o dimineta de iarna cu tramvaiul 21 pana la capatul Colentinei. Asadar nu stiam..imi place, nu-mi place Bucurestiul..pot sau nu sa traiesc acolo?!...pentru ca toata plasarea asta a mea in spatiu m-a bulversata total si totul mi se parea o musaca..o combinatie intre modern si vechi..intre curat si infect..intre Amzei si Matache..intre Magheru si Grivitei.

Nu stiu ce s-a intamplat..cand a inceput sa-mi placa..sau poate mi-a placut de la bun inceput...imi amintesc numai ca ajungeam acasa la sfarsit de saptamna si imi tiuiau urechile la amintirea zgomotului si zarvei din Romana la ora prazului:)..si cum usor usor linistea a inceput sa-mi displaca si zumzetul orasului s-a transformat in cea mai fina forma de adrenalina.
M-au fascinat pe rand Splaiul Independentei privit noaptea din taxi, Pasajul Villacrosse, Cluburile din centrul vechi, Regia, Lacul Morii la apus, Herastraul si Lipscaniul.

Frumos Bucurestiul?!..hmm, nu prea e..cum scria si pe borosura unei companii aeriene care opereaza pe unul din aeroporturile bucurestene..."Bucurestiul e minunat acoperit de zapada proaspata" (probabil pentru ca numai atunci este "ascunsa" toata mizeria)..insa principala lui calitate e ca e plin de viata - in toate formele ei :)

Mi-e dor de Bucuresti...ca de o persoana iubita careia ii indragesti pana si defectele...mi-e atat de dor sa am praf sau noroi pe pantofi..cred ca asta descrie cel mai bine cat de dor imi e...