miercuri, septembrie 30

mi-am lasat capul intre brate

mi-am lasat capul intre brate ca sa pot gandi la intrebarea ce ma apasa parca pe suflet...si acolo intre maini, am auzit tot ticaitul tau cum mergeai sfidator, inainte. M-am ridicat! nu vroiam sa am o confirmare crunta a faptului ca orice s-ar intampla tu ramai ferm pe pozitii.

e sinistra clipa cand intelegi ca toata viata te lupti cu un singur dusman, da..doar el e de vina pentru tot ceea ce iese bine sau rau.

mereu ne dorim mai mult timp, mai mult timp pentru a ne rezolva problemele, mai mult timp pentru a ni-l petrece cu cei dragi, mai mult timp pentru buna noastra dispozitie... mai mult timp... dar nu vedeti?! cu cat avem mai mult timp la dispozitie cu atat il irosim mai mult.

eu nu-mi mai doresc timp! stiu ca daca acum, in aceasta clipa m-ar anunta cineva ca mai am 4 zile..4 zile pana nu conteza ce s-ar intampla cu mine, as primi vestea cu cea mai mare bucurie pentru ca sunt sigura ca in 4 zile as trai...nu as calatori, nu m-as duce sa intalnesc oameni pe care dintodeauna am vrut sa-i cunosc, nu as manca un anumit tip de mancare, nu as cauta un om caruia sa-i spun cum si cat de mult il iubesc...nu as face nimic, m-as bucura de liniste, m-as impaca cu mine si as privi fercita un apus de soare.. sub un copac.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu